Mariana Stratulat
Creația literară a Marianei Stratulat, scriitoare și jurnalistă, cuprinde douăzeci şi cinci de cărți din diverse genuri: poezie, povestiri, romane, monografii și literatură pentru copii în limba română. Cel mai prestigios succes al său este volumul de poezii „O sută și una de poezii”, publicat sub egida Academiei Române, la București, în 2022. În anul 2023, a publicat primul său volum de versuri pentru copii în limba sârbă, intitulat „Versuri sub Soare”, editat de Asociația pentru Afirmarea Artiștilor din Vârșeț, precum și antologia bilingvă de poezie (în română și sârbă) „Cele mai frumoase poezii, doamnelor în dar”, publicată de CPE „Libertatea”.
Experiența sa jurnalistică este vastă, incluzând colaborări la redacțiile în limba română ale Televiziunii Regionale Banat din Vârșeț și RTV Voivodina din Novi Sad. Din 2020, ocupă funcția de director al Casei de Presă și Editură „Libertatea” din Panciova.
Premii și distincții (selectiv): Premiul I la concursul CPE „Libertatea”, cu ocazia jubileului de 60 de ani de activitate, pentru romanul în manuscris „Neliniști și speranțe” (2005); Premiul I la Festivalul de Poezie „George Coșbuc” din Bistrița (România), pentru volumul de poezii „Fascinația invizibilității” (2006); Premiul I la Festivalul de Proză „Liviu Rebreanu” din Bistrița (România), pentru romanul „Neliniști și speranțe” (2007); Premiul I la Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret (Chișinău, Moldova) pentru volumul de poezii pentru copii „Mitzi și Puff” (2008); Premiul I la concursul Editurii „Libertatea”, cu ocazia jubileului de 65 de ani de activitate, pentru romanul în manuscris „Fiorela” (2010); Diplomă de Onoare a Clubului Literar „Leonardo” din Vârșeț (2012-2014); Premiul special al CPE „Libertatea”, cu ocazia aniversării a 20 de ani de activitate literară și jurnalistică (2022); Prestigiosul premiu literar „Mihai Eminescu” la Festivalul Internațional de Poezie din România – Băile Herculane (2023); Premiul „Ceasul Solar” pentru opera literară și încurajarea creației literare a tinerilor, la cel de-al 14-lea Festival Internațional de Poezie „Vis și Imaginație”, în Sremska Mitrovica, 31 mai 2024. La Festivalul Internaţional de Poezie „Orfeu pe Dunăre” organizat în perioada 23-25 august 2024, i-a revenit Premiul „Actul Domnesc a lui Orefu”.
Mariana Stratulat este membră a Departamentului de Informare din cadrul Consiliului Național al Românilor din Serbia. Din 2012 este membră a Uniunii Scriitorilor din România și a Asociației Jurnaliștilor din Serbia, iar din 2024, este membră a Asociației Scriitorilor din Serbia.
Este mama a doi copii. Trăiește și creează în Vârșeț.
Биографија:
Маријана Стратулат
Стваралачки опус Маријане Стратулат, књижевнице и новинарке, обухвата двадесет и пет књига различитих жанрова: поезија, приповетке, романи, монографије и песме за децу на румунском језику. Њено најпрестижније достигнуће представља збирка поезије „Сто и једна песма” („O sută și una de poezii”), коју је објавила под окриљем румунске Академије, у Букурешту, 2022. Већ наредне године објављује своју прву збирку стихова за децу на српском језику под називом „Стиховање испод Сунца”, у издању „Вршачке афирмације уметника“ – АРС, као и двојезичну антологију поезије (на румунском и српском) – „Најлепше песме, дамама на дар”, у издању НИУ „Либертатеа”.
Изузетно је богато њено новинарско искуство у оквиру редакција на румунском језику Регионалне телевизије Банат из Вршца и РТВ Војводине из Новог Сада. Од 2020. обавља функцију директора Новинско-издавачке установе „Либертатеа” из Панчева.
Награде и признања (селективно): Прва награда на конкурсу Новинско-издавачке куће „Либертатеа”, поводом јубилеја, 60 година рада, за роман у рукопису „Немири и наде” (2005); прва награда на Фестивалу поезије „Ђорђе Кошбук“ (George Coşbuc) у Бистрици (Румунија), за збирку поезије „Невидљива фасцинација” (2006); прва награда на Фестивалу прозе „Ливију Ребреану“ у Бистрици (Румунија), за роман „Немири и наде” (2007); прва награда на Међународном салону књига за децу и омладину (Кишињев, Молдавија) за збирку поезије за децу „Мици и Пуф” (2008); прва награда на конкурсу Новинско-издавачке куће „Либертатеа“, поводом јубилеја 65 година рада, за роман у рукопису „Фиорела” (2010); Похвала и Повеља Књижевног клуба „Леонардо“ из Вршца (2012 – 2014); посебно признање НИУ „Либертатеа“, поводом обележавања 20 година књижевног и новинарског стваралаштва (2022); престижна књижевна награда „Михај Еминеску“ на Међународном фестивалу поезије у Румунији – Баиле Херкулане (2023); награда Сунчани сат – за књижевно дело и подстицај литерарног стваралаштва младих на 14. Међународном Фестивалу поезије „Машта и снови”, у Сремској Митровици (2024); награда „Орфејев свитак” на 13. Међународном Фестивалу поезије „Орфеј на Дунаву” (2024).
Маријана Стратулат је члан Департмана за информисање у оквиру Националног савета Румуна у Србији. Члан је Удружења књижевника Србије и Удружења новинара Србије, а од 2012. је и чланица Удружења писаца Румуније.
Мајка је двоје деце. Живи и ствара у Вршцу.
1.
КОСМОГОНИЈА
Сваке ноћи
увек после поноћи
озидам прозоре шумама
да из снова не одлети
сећање на бесмртност
огладнелих птица.
Чекам анђела
недосањаних сребрних
и месинганих снова
у мислима се распламсавају
ватре речи стакленог лишћа
постаће јасан крик
кад се прелију преко усне
и претворе у бајковито штиво.
Поређане тако,
беславне тихују,
као драго камење
у круни
док праменови
црног песка
у пешчаном сату
почињу свој плач.
Тишина ниче
у најдубљем плачу
сенка јелена тражи
свој рањени јаук
вучица убија
своје повређено
младунче.
Свици на мом челу
покушавају
да ми осветле пут
и пробуде
дух изгубљене шуме
иза зидина.
Гласови шуме се
само стишају
док не ишчезну
у устима мајке.
1. COSMOGONIE
Noapte de noapte
(după miezul nopții)
zidesc păduri la ferestre
(să nu-mi zboare
din vise
amintirea păsărilor înfometate
de nemurire).
Îmi place să cred că
așteptând un înger
nu visez alămurile
și argintul frunzelor sticloase
și focurile aprinse ale cuvintelor
trecute în strigăt
să reverse peste gura mea
povești.
Înșiruite fără glorie
asemeni nestematelor
într-o coroană
firele de nisip negru
în clepsidră
încep să lăcrimeze.
Тăcerea încolțește adânc
într-un plânset,
umbra ei de căprioară își caută
mugetul rănit,
lupoaica își ucide puiul
săgetat.
Îmi așez pe frunte licurici
să-mi lumineze
spiritul pădurii pierdută
dincolo de ziduri.
Vocile pădurii se tot îngustează
până dispar cu totul
în braţele mamei.
2.
ОДИСЕЈА
Женски крик пробија
унутрашњи свет мисли
његов одјек одзвања
по рубу црквеног звона
прекривеног снегом.
Да ли нам неко најављује рат
или је врисак ластавице
мој рањени крик који удара
у морске таласе?
Када ћеш опет постати лав
а не рањена срна
доказаћу ти како се умире
сa копљем у руци.
Мудро ћу преживети
сопствену одисеју.
2. ODISEE
Strigătul femeii străbate
lumea interioară a gândurilor
în care un ecou
a început să bată-n dungă clopotul nins.
Se anunță, oare, vreme de război
sau țipătul lăstunului
era strigătul meu lovit de valul mării?
Când vei fi iarăși leu
și nu o căprioară rănită
o să-ți demonstrez
cum se moare cu lancea în mână.
Înțeleaptă îmi voi trăi
propria-mi odisee.
3.
АНЂЕЛИ
Постоји ванвременска прича
да време више није време
и да се људске душе
сусрећу са анђелима.
Замишљам како мајка
свима плете
бела крила.
Ах, како труну у сећању
надања да анђели штите
само нашу вечност!
Речи су само бесмртне
прелазе из уста у уста
неукроћене…
3. ÎNGERI
Se spune că acolo,
dincolo de timp,
timpul este ne-timp,
și că sufletele omenilor
se întâlnesc cu îngerii.
De aceea îmi imaginez
cum mama pentru fiecare
aripi albe țese.
Oh, cum putrezește-n amintire
speranța că îngerii
ne ocrotesc doar veșnicia!
Numai cuvintele sunt nemuritoare
și trec dintr-o gură într-alta
neîmblânzite…
4. ПАКЛЕНИ САН
Клекнула сам спојених руку
између земље у пламену
и бескрајног неба
у једном усамљеном кутку.
Однекуд се створи птица
прелети ледену реку
у тренутку.
У свом летуизнад дугиних боја
делује као нежни цвет
који чини покрете нагле
прекривен огромним леденим звоном
нагло и несвесно се
судара са зидовима магле.
Кад се лет претвори у вртлог
покушава да опонаша звук звона
са цркве која на молитву зове
како нам не би своју рањивост
разоткрила.
Перје јој се тако проредило
као лако јесење лишће
толико да га је немогуће пребројати
у замаху њених крила.
Птица је обновила свој лет из шарених крхотина.
Срце, у немирној ноћи, поново је пронашло љубав своју
цео небески свод је добио облик лавиринта.
Само је паклени сан изгубио ведрину и боју.
4. VISUL INFERNAL
Mi-am împreunat mâinile şi am îngenuncheat
Într-un colţ stingher
Şi atunci o pasăre a traversat râul dintre
Pământul înflăcărat şi eternul cer.
În zborul său, dincolo de curcubeie, s-a izbit
De pereţii de ceaţă.
Părea ca o floare plăpândă, sub un clopot
Imens de gheaţă.
În zboru-i devenit vârtej, pasărea, cuprinsă de teamă,
Încerca să imite dangătul clopotului de la biserică.
Penele-i deveneau rare ca frunzele în toamnă,
Greu de numărat.
Pasărea… Din cioburi colorate şi-a refăcut zborul
Inima… în noaptea zbuciumată şi-a regăsit
Şi cerul întreg, un labirint părea,
Doar visul infernal sens nu mai avea.
5. ЖЕНА СА КРИЛИМА
I
Прича о смртници Исис
господарици небеског олтара
која је лепотом надвисила
митске богове и људе.
Она још увек живи
без сенке
без сопственог живота
у унутрашњем Пантеону сваког човека
међу дугама
и оживљеним стварима
избачених из сећања
другог тела.
II
Уморна од својих
теретних крила
Исис
дан за даном
у својој горућој жељи
да влада над пирамидама
одбацује своју маску богиње.
III
Олујним крилима
у лету
повлачи небеске засторе
не би ли изникле
звезде
смисленог неизреченог.
IV
Предиље вретеном
зароне у легендарну реку
предивом сакупљају отрове зликоваца
и ограде са бунара
животних вода
за богињу Исис.
V
У Рајском врту
теку извори живота –
ту извиру воде и крв.
Нико никада није чуо
за Исис жену-змаја.
Жене са вретеном
преду своје нити
испод пламених звезда.
Озирис је започео
свој лов
у фараонском Египту.
Нил се узбуркао
носећи круну и Исис
изван сунчаног диска.
VI
У даљини сада одјекују
чаробни звуци
Давидове лире
жене везу
и свака прижељкује
да се претвори у Исис –
прамајку фараона.
VII
Неправедна је била
моћна Исис
кад је допустила
сопствену отмицу
у митским пољима.
Сагорело перје са њених крила
падајући
храни речи.
Кажеш – време не сме да остари
и прижељкујеш – жено Исис –
да простиреш по пешчаним динама
тишину бесмртности.
5. 7. FEMEIA CU ARIPI
I
Povestea despre frumoasa Isis
muritoarea
și stăpâna tronului cerurilor
dintre pământeni și zei
este un mit înzidit.
Ea încă trăiește
fără umbră,
fără o viață proprie
în lumea noastră lăuntrică,
printre curcubee
și însuflețite alte lucruri
azvârlite din memoria
altui trup.
II
Obosită de povara
aripilor
Isis
în câte o zi încă
arzând de dorința furibundă
de a stăpâni peste piramide
își aruncă masca de zeiță.
III
Cu aripile părăsite-n zborul
din mijlocul furtunilor
trage la o parte
perdeaua cerului
să încolțească stelele
gândurile nespuse.
IV
Femeile cu fuioare,
depănând firul legendei,
vorbesc și acum despre
răufăcătorii
care aruncă otravă în râu
și zidesc fântânile
să nu mai aibă apă vie
Isis.
V
În Grădina Edenului
curgea apă vie
din toate izvoarele
și nimeni nu auzise
de Isis-cea-cu-aripi
nici femeile cu fuioare
torcând firul vieții
sub jarul stelelor.
Osiris
începuse vânătoarea
în Egiptul faraonic,
Nilul se învolburase
și o purtase pe Isis
dincolo de timp.
VI
În zări se aud acum
suntele miraculoase
ale harpei lui David,
femeile torc și iar torc
și fiecare se vrea o Isis,
să aibă libertatea
de a zbura.
VII
Nedreaptă a fost puternica Isis;
s-a lăsat răpită
și-n mituri aripile ei
arzând
căzătoare
hrănesc cuvintele.
Îmbătrânește timpul – spui –
și ai vrea
să presari în nisipul tăcerii, femeie Isis,
câte un pic de nemurire.